În 2021, în timpul săpăturilor arheologice de la situl Amien-Renancourt statuetă, din nordul Franței, un grup de arheologi a descoperit ceva neobișnuit: un cap de femeie sculptat, cu un chip detaliat și o coafură sau o pălărie complexă, realizat în urmă cu aproximativ 27.000 de ani.
Acest exponat, aparținând culturii gravettiene, una dintre cele mai vechi din Europa, este extrem de rar nu numai datorită expresivității sale, ci și pentru că majoritatea statuetelor din această perioadă descoperite până în prezent nu au față sau sunt puternic erodate.
Descoperirea, publicată în revista Journal of Archaeological Science: Reports, a fost descrisă ca fiind excepțională pentru acest sit și pentru cultura gravettiană în general. Potrivit cercetătorilor conduși de Clément Pari, de la Institutul Național de Cercetări Arheologice Preventive (Inrap), acest cap deschide o nouă perspectivă asupra patrimoniului artistic al acelei perioade.
Ce este atât de special la această statuetă?
Statueta are o înălțime de doar 2,1 cm, dar nasul, ochii și obrajii sunt sculptate cu mare precizie. Detalii precum orbite adâncite, care dau impresia că figurina privește în sus, o diferențiază de alte figurine gravettiene, care au de obicei capete fără trăsături faciale sau privind în jos.
Partea din spate a capului este decorată cu trei tipuri de crestături: benzi cu motive pătrate, linii verticale și mici crestături ascuțite. Cercetătorii consideră că acestea ar putea reprezenta o coafură împletită, o plasă sau chiar o coifă rituală.
Este sculptată din cretă, un calcar moale, rar utilizat în perioada gravettiană, deoarece se prefera fildeșul sau osul, ceea ce a permis păstrarea pe figurină a urmelor de unelte, precum zgârieturi și lustruire, care arată cum a fost sculptată.
Misterul „Venus” din paleolitic
Statuetele de femei din perioada gravettiană (celebrele „Venere”) sunt cunoscute pentru corpurile lor voluptuoase, cu șolduri late și sâni proeminenți, dar au membrele slab pronunțate. Până în prezent, în Europa erau cunoscute aproximativ 200 de astfel de statuete, majoritatea fără cap sau cu trăsături faciale abstracte. În săpăturile de la Amiens-Renanku, efectuate din 2013, au fost găsite 21 de figurine similare, dar niciuna nu seamănă cu aceasta.
Capul prezentat aici se distinge de restul corpului, explică studiul. Poza sa, cu gâtul îndoit înapoi, sugerează că privirea este îndreptată în sus. Acest lucru este neobișnuit, deoarece majoritatea figurinelor graveliene par a fi cu capul plecat, și sunt cunoscute doar două exemple similare: o statuetă găsită la Balzi Rossi (Italia) și desenele rupestre din peșterile Pesh Merle și Cussac (Franța).
Deși funcția lor rămâne un mister, cercetătorii au avansat câteva ipoteze. Unele teorii leagă aceste figurine de cultele fertilității sau ale zeităților feminine, iar coifurile ar putea indica diferențe sociale sau roluri în comunitate.
Modelele pătrate, care pot fi văzute pe multe dintre ele, se regăsesc pe statuete din Rusia până în Franța, ceea ce poate indica contacte culturale.
Echipa subliniază că coafura statuetei „Amiens-Renancourt” „este cu siguranță foarte originală în corpul statuetelor aparținând perioadei gravettiene”. Combinația sa de ornamente cu dungi, linii și crestături nu are analogii cunoscute.
Amiens-Renancourt este un monument cheie pentru înțelegerea perioadei gravettiene, situat într-o vale protejată de vânt și populat în urmă cu aproximativ 27 200-27 800 de ani, într-o perioadă cu climă relativ blândă. Săpăturile au descoperit unelte de silex, oase de animale și ornamente, precum și statuete.
Este important faptul că toate figurinele au fost sculptate la fața locului din creta locală. Diversitatea și complementaritatea tehnicilor indică fabricarea la fața locului, se menționează în studiu.
De ce este importantă această descoperire?
Figurina este unică prin faptul că, în timp ce alte „Venere” sunt anonime, aceasta pare să surprindă o expresie individuală, ceea ce era nemaiauzit în arta vremii.
În plus, ea consolidează ideea că grupurile de gravuri împărțeau tradiții artistice pe distanțe mari și își demonstrau măiestria în sculptarea materialelor fragile cu o precizie milimetrică.
La scară europeană, astfel de imagini sunt rare și se găsesc doar în morminte cu numeroase statuete, spun cercetătorii.
După restaurare, care a inclus îndepărtarea depunerilor de calcar cu ajutorul unui bisturiu sub microscop, capul va fi studiat cu ajutorul modelelor 3D. Se așteaptă ca acesta să fie expus la Muzeul Picardiei (Amiens) împreună cu restul descoperirilor de la acest sit.
